Sunetul muzicii m-a fascinat de mic copil. Inca de la o varsta frageda, undeva pe la 9 ani, am fost foarte interesat de instrumentul VIOARA, binenteles am fost vicitma unei mari inspiratii care la acea vreme, mi-a patruns incet dar sigur in venisoarele mele fragede de la acea varsta...
Elementul forte care m-a determinat sa imbratisez acest instrument a fost faptul ca aveam un prieten foarte apropiat de varsta mea care provenea dintr-o familie de muzicieni. La acea vreme in anii 1981-1982 era un eveniment important ca un copil sa cante pe scena sau la diferite activitati artistice. Imi aduc aminte ca tatal sau, care era un viorist foarte vestit in satul meu natal MOTIS din judetul Salaj, dar si in acea zona a Codrului, era tare mandru de el... Si asa am inceput sa iubesc si eu muzica traditionala autentica. | Amintirile din acea vreme ma duc cu gandul la mult iubitul meu tata, care in fecioria lui era mare TIZES, cum se spunea pe vremea lui, asta pentru cei tineri care nu au gustat din frumusetile acelor vremuri, insemand organizator de danturi la sura.
Cu drag imi povestea, in special seara, in miez de iarna - cand de obicei oamenii de la tara stateau aproape intreaga zi prin case iar focul din sobe duduia necontenit, oferind atat copiilor cat si parintilor un sentiment profund de iubire si liniste sufleteasca - cat de frumos era pe vremea lui, cata satisfactie si cata dorinta aveau sa se intalneasca tineretul satelor intr-un grup unde puteau socializa si, in multe cazuri legau si promisiuni de casatorie. Binenteles, babele erau si ele acolo undeva pe margine, se uitau printre tinerii prezenti, care cu care joaca si inventau tot felul de povesti si supozitii asa cum credeau ele ca ar trebui sa fie, ba mai mult prognozau eventuale cununii. Cred ca mi-ar fi placut sa gust din acele vremuri... Pe atunci lumea era mult mai apropiata si mai legata unul de altul, asa incat aveai impresia ca toti din acel sat fac parte din familia ta. |
Sarind peste randuri, ma gandesc cu drag la casuta mea din Motis, acolo unde iarna parintii mei impreuna cu mine si cu sora mea ne spuneam povesti la gura sobei, mama binenteles ca in fiecare iarna punea razboiul de tesut. Parca aud si acuma cum dadea cu suveica si lovea cu spata tesatura, iar socala de depanat fire pe teava de la suveica imi era nelipsita...